Sfânta Treime – Hramul Mănăstirii Strehaia
Publicat de Pr. Marian Alin Gigină   
Luni, 05 Iunie 2017 16:08

DSC 1963Luni, 5 iunie, de praznicul Sfintei Treimi, trei mănăstiri mehedințene au îmbrăcat straie de sărbătoare. Chinoviile de maici de la Mraconia, Cerneți și Strehaia formează troița așezămintelor monahale istorice din Episcopia Severinului și Strehaiei care își serbează hramul în cea de-a doua zi de Rusalii.

Mănăstirea Strehaia, ctitorie a boierilor Craiovești, așezământ monahal istoric din Episcopia Severinului și Strehaiei a îmbrăcat veșmânt sărbătoresc de praznicul Sfintei Treimi. Sfânta Liturghie arhierească a fost săvârșită aici de Preasfințitul Părinte Nicodim Episcopul Severinului și Strehaiei înconjurat de un un ales alai de sfințiți slujitori. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul psaltic "Sfantul Nicodim cel Sfintit de la Tismana" al Catedralei Episcopale din Drobeta Turnu Severin.

În cuvântul de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii Preasfințitul Părinte Nicodim a evidențiat modelul de rugăciune cu stăruință al lui Avraam tâlcuind episodul biblic al arătării Sfintei Treimi la Stejarul Mamvri.

La propunerea Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei, în urma aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi a recunoaşterii de către Stat, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, s-a reînfiinţat Mănăstirea Strehaia, reluându-se astfel viaţa monahală după o întrerupere de 127 de ani pe aceste meleaguri.

Într-adevăr, aşa este. Căci, desfiinţată în urma Legii de Secularizare a averilor mănăstireşti din 1863, Mănăstirea Strehaia a rămas ca biserică de mir până în 1958 când s-a dat în folosinţă noua biserică a localităţii Strehaia, devenit oraş încă din 1921, pe motive istorice.

De ce istorice? Pentru că Strehaia este o fila cu mai multe evenimente şi date ale Cărţii Neamului Românesc. Prestigiul istoric al Strehaiei este dat de faptul că aici, (proprietate a boierilor Strehaiei, deveniţi apoi boieri Craioveşti ) şi-a avut reşedinţa o seamă de instituţii bisericeşti şi laice.

Astfel, Mitropolia a II-a a Ţării Româneşti, înfiinţată la 1370 de domnitorul Vlaicu Vodă, cu sediul la Severin, şi-a avut reşedinţa şi la Strehaia, în perioada anilor 1474-1504. Tot aici, a fost:

- reşedinţa temporară a Băniei Severinului, în anii 1375, 1377-1382 şi 1832-1390; reşedinţa Băniei Strehaiei între anii 1479-1495,

- reşedinţa Mehedinţilor de la începutul secolului al XVI- lea până la sfârşitul secolului al XVII-lea, condusă între anii 1582-1588, de viitorul domn Mihai Viteazul;

- capitală temporară a Ţării Româneşti în timpul primei domnii a voievodului RADU MIHNEA [septembrie1601 ], când domnitorul, după luptele cu SIMEON MOVILĂ, s-a retras în cetatea întărită a Strehaiei cu 7000 de oşteni, dând hrisoave datate cu menţiunea "în scaunul domniei mele, în Strehaia ''.

Domnitorul Ţării Româneşti –Grigore Ghica, a înfiinţat în 1672 Episcopia Strehaiei, care a funcţionat până în anul 1679.
Folosindu-se de sălbăticia locurilor acestora, înfricoşător de frumoase, care te îndeamnă la contemplarea lui Dumnezeu prin natură, domnul Matei Basarab, descendent din boierii Craioveşti pe linie femeiască, va rectitori la 1645 mănăstirea Strehaia, pe vechiul amplasament al Craioveştilor de la sfârşitul secolului XV-lea, unde comunitatea de monahi îşi va afla liniştea interioară, pacea cu ei înşişi şi cu Dumnezeu.

În 1693 Sfântul Constantin Brâncoveanu domnitorul Ţării Româneşti , descendenţi şi el tot pe linie femeiască din Craioveşti şi neam cu Matei Basarab, va adăuga la biserică un pridvor şi uşa de intrare, care se păstrează şi astăzi.

O particularitate aparte la mănăstirea Strehaia o constituie orientarea altarului Bisericii. Legenda, preluată şi de Nicolaie Iorga, spune ca Mihai Viteazul, care s-a născut la Strehaia ar fi făcut o primă biserică, ridicând-o noaptea şi, orientându-se greşit, a asamblat biserica cu altarul spre Sud. Matei Basarab, a păstrat şi el aceeaşi orientare.

Referindu-se la acest fapt în afară de cele zise de legendă,s-au mai emis şi alte ipoteze cu privire la orientarea bisericii, şi anume:

- nu ar fi fost loc suficient intre clădirea palatului domnesc şi corpul de chilii;

- este o amplasare strategică (şi turcii ştiau că ortodocşii îşi ridicau bisericile cu altarul spre răsărit, şi, ca să nu devină punct de orientare pentru aceştia ,"oltenii isteţii " au schimbat direcţia de amplasare pentru introducerea în eroare a năvălitorilor).

- este amplasată după solstiţiul de iarnă, căci la 22 decembrie orele 8:30 – 9:00 A. M., raza de soare care pătrunde pe fereastra de la Sfântul Altar prin Sfintele Uşi, împarte biserica în două părţi egale.

Toate aceste teorii sunt veridice în felul lor.

Pentru mulţimea pelerinilor care au trecut porţile Sfintei Mănăstiri Strehaia, se numără şi Patriarhul Macarie al Antiohiei, însoţit de renumitul Paul de Alep care ne lasă o frumoasă descriere a mănăstirii din acele timpuri, spunând:

"Noi n-am întâlnit, desigur, nici o altă mănăstire deopotrivă cu aceasta. Priveliştea larg deschisă asupra locurilor din jur este deosebit de înveselitoare pentru suflet".

De asemenea, când Oltenia a fost sub austrieci, inginerul maior I. C. Weiss, a făcut planurile cetăţii la care exista "o fortificare exterioară, un şanţ de apă, lat de 4,5 stânjeni şi adânc de 2 stânjeni".

Sfânta mănăstire Strehaia are o strânsă interdependenţă şi cu evenimentele din 1821. Tudor Vladimirescu, în marşul său spre Bucureşti, a ocupat mănăstirea fără lupte, unde a rămas câteva zile pentru odihnă şi refacerea oştii.

Mănăstirea Strehaia s-a implicat şi în evenimentele din 1848, când arendaşul moşiei mănăstirii a dat venitul pe un an de zile pentru cauza Revoluţiei.

Peste pictura originală din 1645 care probabil s-a deteriorat de-a lungul timpului, în 1826 s-a adăugat un alt strat de pictură, tot în frescă, şi care copiază în cea mai mare parte aceleaşi scene originale, după cum se vede în locurile decapate în perioada renovărilor efectuate între anii 1962-1969. Dintre picturile cele mai importante amintim: tabloul votiv al cititorilor Matei Basarab cu Doamna sa Elena şi prinţul Mateiaş, precum şi tabloul cu boierii Craioveşti-Barbu, Pârvu şi Danciu.

Dacă din veniturile moşiei de 62.500 hectare cu care a fost înzestrată de către ctitori şi alţi domnitori, mănăstirea Strehaia întreţinea orfelinate în Bucureşti după cum reiese din documentele vremii, în prezent are ea nevoie de ajutor.

Din cele 17.5 hectare rămase după secularizare şi predate Statului Român, în 1950 (procesul verbal din 7 martie 1950 arată numai 15 hectare), mănăstirea a recuperat cca.7 hectare, ducând în continuare tratative şi pentru primirea celorlalte.

Între anii 1993 – 1994, s-a amenajat un corp de chilii necesar adăpostirii personalului necesar bunei desfăşurări a vieţii monahale.

În acest sens, s-a întocmit o documentaţie de reconstituire a chiliilor pe aceleaşi fundaţii şi aceeaşi formă, obţinându-se Avizul DMI şi Autorizaţia de construcţie.

Ansamblul Mănăstirii Strehaia, format din biserica monument istoric, beciurile palatului domnesc, fundaţiile vechilor chilii şi zidul de incinta al vechii cetăţi medievale, este nominalizat în Legea 5/2000, sectiunea III, zone protejate, ca obiectiv istoric de interes naţional cu valoare excepţională.

În şedinţa Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei din data de 07 august 2007 s-a aprobat scimbarea destinaţiei mănăstirii ,,Sf. Treime" Strehaia din mănăstire de monahi (călugări) în mănăstire de monahii (călugăriţe).

 

Foto: Pr. Marian Alin Gigină

DSC 1872DSC 1876DSC 1877DSC 1878

DSC 1885DSC 1886DSC 1891

DSC 1897DSC 1894DSC 1901

DSC 1906DSC 1909DSC 1910

DSC 1916DSC 1921DSC 1922

DSC 1924DSC 1928DSC 1931

DSC 1936DSC 1938DSC 1939

DSC 1940DSC 1942DSC 1948

DSC 1952DSC 1956DSC 1960

DSC 1966DSC 1973DSC 2000