Moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul sunt cinstite în mănăstirea Bistriţa din Oltenia
Marţi, 20 Noiembrie 2007 18:18

2011.jpg         Sfântul Grigorie Decapolitul, pe care Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte în data de 20 noiembrie, este ocrotitorul spiritual al Mânăstirii Bistriţa - judeţul Vâlcea.  Cu acest prilej, în dimineaţa zilei de prăznuire moaştele sfântului sunt scoase în pelerinaj pe un amplasament special în afara mânăstirii spre a fi cinstite de către credincioşi.

         Anul acesta la slujbele religioase oficiate cu această ocazie (Acatistul Sf. Grigorie şi Sfânta Liturghie) au participat ÎPS Teodosie - Arhiepiscopul Tomisului, PS Calinic - Episcopul Argeşului şi Muscelului, PS Gherasim - Episcopul Râmnicului şi PS Irineu Slătineanul - Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului. 
        
Mânăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea a fost ctitorită de către boierii Craioveşti înainte de anul 1490. În anul 1497, marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat în Mânăstirea Bistriţa, unde se află şi astăzi. Aici, însuşi ctitorul mânăstirii se va călugări, sub numele de Pahomie.


Viaţa Sfântului Grigorie Decapolitul   

         Sfântul Grigorie s-a născut la Irinopolis, oraş în Decapolea Isauriei Asiei mici, către anii 780-790, dintr-o familie înstărită. La vârsta de 8 ani Grigorie a fost dat la şcoală, dovedind dragoste faţă de învăţătura şi felul de viaţă al monahilor. El frecventa Biserica, citea Sfânta Scriptură şi adesea se retrăgea în locuri liniştite unde stăruia în rugăciune către Dumnezeu, pentru a-l face adevărat slujitor al Său. 
        
Încă de foarte tânăr hotărăşte să se lepede de lume, retrăgându-se în munţi. Astfel, el se va refugia la un unchi al său după mamă, Simeon, egumen la o mănăstire din jurul Decapolei, unde va rămâne timp de 14 ani, nevoindu-se întru cele duhovniceşti, prin practicarea virtuţilor. Apoi, va cere binecuvântare să se retragă singur într-o peşteră pustie. După ce s-a curăţit de patimile sale, Sfântul Grigorie a fost îndemnat de un glas de Sus, ca să părăsească peştera şi să meargă în lume, spre folosul său şi al altora. În acest fel, Sfântul va începe o serie de călătorii, şi în cele din urmă ajunge la Tesalonic, unde se stabileşte la mânăstirea Sfântul Mina. Aici, în scurtă vreme, Sfântul va deveni cunoscut prin puterea sa de fi văzător cu duhul. După ce va mai săvârşi câteva minuni prin puterea Duhului Sfânt, s-a socotit că Sfântul este vrednic de a primi preoţia, acest lucru fiind dovedit şi de virtuţile cu care se împodobise: înfrânarea, sărăcia, răbdarea, blândeţea, apărarea dreptei-credinţe, pentru care Sfântul a avut o râvnă deosebită, mustrând şi condamnând cu toată vigoarea pe ereticii iconoclaşti.
        
Dar Dumnezeu îi dă Sfântului o boală grea, şi va trece în cămările cereşti, după cum însuşi prezisese, la data de 20 noiembrie 842. 
        
Mormântul său va deveni repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârşeau la el, astfel că sfintele sale moaşte au fost dezgropate şi puse într-o raclă, pentru a fi cinstite după cuviinţă. De altfel, nevoitorul lui Hristos a fost socotit ca sfânt încă din timpul vieţii sale, şi recunoscut ca atare imediat după moartea sa. Moaştele Sfântului au stat la mânăstirea din Constantinopol mult timp după moartea sa, probabil până în anul 1453, când capitala va cădea sub turci. De aici, ele au fost luate de un demnitar, iar de la acesta, în 1497, banul Barbu Craiovescu le-a cumpărat cu mare preţ şi le-a aşezat în mânăstirea Bistriţa, ctitorie a sa, unde se află şi astăzi. Aici, însuşi ctitorul mânăstirii se va călugări, sub numele de Pahomie. 
        
Racla de argint aurit în care se găsesc moaştele Sfântului este opera meşterilor din Braşov, şi poartă o inscripţie din anul 1656. Tot în cinstea Sfântului s-au făcut numeroase danii mânăstirii, iar biserica schitului Păpuşa (jud. Vâlcea) şi biserica din Podari (jud. Dolj), poartă hramul Sfântului Grigorie. O altă dovadă de cinstire o constituie şi tipăriturile închinate de către români Sfântului: Slujba Sfântului Grigorie Decapolitul, compusă de Matei al Mirelor, Carte osebită a Sfântului Grigorie Decapolitul, Râmnic, 1753, cea mai completă ediţie, ce cuprinde slujba ce se face la hramul său, Paraclisul Sfântului Grigorie Decapolitul, copiat de schimonahul Paisie, zugravul mânăstirii Bistriţa. 
        
În mod deosebit, Sfântul Grigorie Decapolitul s-a învrednicit de veneraţia credincioşilor din ţara noastră, iar credincioşii din Oltenia îl cinstesc ca pe unul dintre Ocrotitorii acestei regiuni.

 

Sursa: www.m-ol.ro

A consemnat Pr. Viorel Vlăducu, consilier mass-media.