Întâlnirea coordonatorilor eparhiali ai activit. de asistenţă socială din Patriarhia Română
Joi, 13 Decembrie 2007 12:03

patriarhie.jpg      În zilele de 11 şi 12 decembrie a.c.,  la Palatul Patriarhiei, a avut loc „Întâlnirea coordonatorilor eparhiali ai activităţii de asistenţă socială” din Patriarhia Română. La întâlnire au mai participat reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, precum şi ai unor ONG-uri interesate de cooperarea cu Biserica în domeniul asistenţei sociale.                          

 

Pe ordinea de zi au fost abordate următoarele teme:

1.       modalităţi concrete de implementare şi aplicare a Protocolului de cooperare în domeniul incluziunii sociale încheiat între Guvernul României şi Patriarhia Română (2 octombrie 2007);

2.       posibilitatea unităţilor de cult, asociaţiilor şi fundaţiilor care îşi desfăşoară activitatea cu binecuvântarea Bisericii de accesare de fonduri europene, structurale şi guvernamentale pentru derularea de proiecte sociale;

3.       parteneriate de cooperare în vederea dezvoltării activităţii de asistenţă social-filantropică desfăşurată de către eparhiile Bisericii Ortodoxe Române;

4.       cooperare şi interdisciplinaritate în dezvoltarea serviciilor sociale (cooperarea între eparhii, modele de bună practică, instituţionalizarea unor grupuri de lucru specializate pentru creionarea punctelor esenţiale ale unei strategii de implicare socială);

5.       definitivarea documentelor de organizare şi funcţionare a Federaţiei „Filantropia” din cadrul Patriarhiei Române.

Din partea Episcopiei Severinului şi Strehaiei a participat Părintele Consilier Social Achim Daniel.

În cadrul întrunirii, Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat necesitatea complementarităţii dintre aspectul caritativ şi cel spiritual al operei sociale, precum şi importanţa cultivării dimensiunii spirituale: „Există o dimensiune educaţională, profundă prin însuşi modul în care gestionăm aceste proiecte sociale. Dimensiunii tehnice, administrative, trebuie adăugată cea spirituală, pentru că, altfel, persoanele sunt reduse doar la condiţia de beneficiar, consumator. Binefacerile - prin îmbinarea operei sociale, ca parte de ajutorare materială, cu dimensiunea spirituală, a facerii de bine - trebuie să ne maturizeze spiritual. Fără dimensiunea spirituală devenim doar împlinitori de proiecte, depersonalizându-i pe binefăcători şi pe beneficiari.
Dar, dezvoltând relaţia dintre dărnicie şi hărnicie, să avem grijă să nu încurajăm lenea, dependenţa de un ajutor. Astfel, odată cu ajutorul social trebuie să existe o creştere spirituală în comuniunea cu ceilalţi, în sensul de a crea în sine sentimentul recunoştinţei şi al disponibilităţii de a ajuta pe celălalt, chiar dacă nu prin ceva material, ci printr-o rugăciune, printr-o  vorbă bună sau un simplu  gest.
 În opera socială există o şansă şi un risc. Şansa este de a face binele şi de a  trezi în sufletele celor care săvârşesc binele şi celor care îl împlinesc calitatea bunătăţii. În tradiţia noastră nu s-a pus accentul pe dar, ci pe bunătatea inimii, care trebuie cultivată odată cu opera socială. Există şansa unei comuniuni mai mari, a unei culturi a sufletului, dar şi riscul obişnuinţei doar de a primi. Fără cultivarea aspectului spiritual în opera socială scade şi decade recunoştinţa în cadrul relaţiilor sociale  şi familiale
.