Ierarhul mehedinţenilor va sluji la mănăstirea Bistriţa
Joi, 17 Noiembrie 2016 08:10

73040 sfantul grigorie decapolitul 21Duminică, 20 noiembrie, la invitaţia Înalpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, la sărbătoarea de anul acesta închinată Sf. Grigorie Decapolitul va lua parte şi arhiereul nostru, părintele Nicodim.

În fiecare an la 20 noiembrie Biserica noastră îl pomeneşte pe Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, ale cărui sfinte moaşte se găsesc spre cinstire şi închinare la Mânăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea. A devenit deja o tradiţie ca praznicul să fie sărbătorit în mod deosebit la Mânăstirea Bistriţa de numeroşi credincioşi veniţi atât din Arhiepiscopia Râmnicului cât şi din alte zone ale ţării, iar slujbele religioase să fie săvârşite în sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. La ceas de aleasă sărbătoare Sfânta Liturghie va fi oficiată de către un ales sobor de ierarhi.

Momentele liturgice dedicate Sfântului Ocrotitor al aşezământului monahal de la Bistriţa vâlceană şi al întregii Oltenii vor începe din seara zilei de sâmbătă, 19 noiembrie, cu slujba Privegherii şi vor culmina duminică, 20 noiembrie, în ziua praznicului, cu Acatistul Sfântului şi Sfânta Liturghie arhierească.

Repere biografice

Sfântul Grigorie s-a născut în cetatea Irinopolis din ţinutul Decapole, de unde şi numele de Decapolitul, în anii 780-790, pe vremea împăratului bizantin Leon Armeanul, atunci când Biserica era zguduită de erezia luptătorilor împotriva sfintelor icoane, la care era părtaş însuşi împăratul. Tatăl său se numea Serghie, iar mama sa Maria. Încă de copil a iubit învăţătura şi felul de vieţuire al monahilor. A intrat de timpuriu în monahism şi a vieţuit prin mai multe mânăstiri din împrejurimi. A săvârşit minuni încă din viaţa sa pământească, precum şi după trecerea sa la cele veşnice în anul 842, la Constantinopol. Mai înainte vieţuise într-o mânăstire din Muntele Olimp. Trupul său a fost găsit neputrezit şi izvorând bună mireasmă, fiind păstrat în mânăstirea in care trecuse la Domnul.

În ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craioveanu, un descendent al Basarabilor, a adus moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat în biserica Mânăstirii Bistriţa din judeţul Vâlcea, pe care însuşi o rezidise din temelii. Astfel, Mănăstirea Bistriţa a devenit loc de pelerinaj al credincioşilor care îşi aflau şi îşi află în continuare ajutor in suferinţe prin mijlocirea Sfântului Grigorie Decapolitul. Din cauza deselor atacuri şi incursiuni ale ungurilor asupra Ţării Româneşti, călugării din Mănăstirea Bistriţa Olteană au săpat în secolul al XVI-lea o grotă ascunsă în stâncă, la un kilometru de mănăstire, unde ascundeau moaştele Sfântului Grigorie în vremuri de primejdie. Cu timpul, în această peşteră s-a făcut un mic paraclis pictat, numit „Paraclisul Sfântului Grigorie”. Racla de argint, în care se păstrează cinstitele moaşte, datează din anul 1656, fiind lucrată de meşteri din Cetatea Braşovului. Generalizarea cultului Sfântului Grigorie Decapolitul a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1950.